Firul de muscarit

Echipamentul muscarului este unul dintre cele mai specializate in lumea pescuitului cu undita. Stilul in sine este un “altceva” care se pare ca atrage in ultima vreme tot mai multi impatimiti autohtoni ai bransei. Dintre componentele, firul sau snurul cum mai este denumit, reprezinta elemental cel mai distinct al intregului ansamblu.
Cunoasterea constructiei si proprietatilor lui reprezinta primul pas catre o corecta utilizare a sa.

Pentru inceput vom lamuri cativa termini specifici si anume:

Double Taper sau prescurtat DT, asa cum se obisnueste a fi scris pe ambalajut de livrare al firului. Sunt firele cu o constructie simetrica, grosimea fiind constant ape aproape toata lungimea lor, prezentand o conicitate identical la ambele capete. Traducerea termenului original dubla conicitate – sugereaza particularitatea constructiva.

Weight Forward sau WF, aceste fire au o parte mai groasa spre unul din capete si una mai subtire spre celalalt capat.

Partile component au fiecare rolul lor astfel:

Linie Tip – varful firului – reprezinta prima parte a acestuia, are o grosime constanta si serveste la atasatea inaintasului (leader).
Front taper – conul anterior sau frontal – este portiunea pe care diametrul firului creste, de cel al varfului la cel al “burtii”
Belly – burta – reprezinta partea oe care firul are diametrul cel mai mare, aceasta fiind constant la aceeasi dimensiune.
Rear taper – conul posterior – este bucata de fir in care diametrul scade, de la cel al burtii la cel al liniei prpriuzise. Forma sa este conica la fel ca si a front taper-ului.
Running Line – linia propriu-zisa – este cea mai lunga parte a firului, cu un diametru mai subtire si constant, deci de forma cilindrica, al carei capat se leaga la mulineta sau back-ing.
Head – capul – reprezinta partea cu cele doua segmente conice si burta, considerate in mod unitary.

Un fir WF are varf scurt, parti conice lungi de circa 1-2 metri, iar capul in jur de 10 metri. Restul panala la aproximativ 30 de metri, o constituie linia propriu-zisa.
Complexitatea unui fir de muscarit este greu de sesizat la prima vedere, insa devine evidenta atunci cand luam in considerare elementele specifice ale partii conice. Exista mai multe moduri de fabricare si deseori particularitati bine definite ale fiecarui producator in parte ce fac diferenta.
O importanta foarte mare o are alegerea materialelor din care sunt realizate snururile, nu rare sunt cazurile in care o asemenea informative reprezinta un secret bine pazit!
Metode de realizare difera existand fire obisnuite prin acoperirea unei inimi cu acoperisuri din maretial diferit sau prin extrudare. Pornind de la analizarea partilor conice ale diverselor tipuri de snururi, vom detalia mai departe principalele caracteristici ale modelelor existente pe piata.

Snururile DT – Double Tape cu o constructive simetrica ce prezinta cate un varf cu diametru mai mic la ambele capete, sunt fire ce avantajeaza lansarile de finite. Transmiterea energiei de la snur la leader se face mai bland, cu o pierdere relativa catre partea mai subtire. Se folosesc cu precadere la pescuitul cu muate uscate. Unul dintre avantajele acestui tip de fir este posibilitatea inversarii sale, constructia fiind simetrica, astfel prelungind perioada de utilizare, atunci cand apare uzura unuia dintre capete.

Snururile WF – Weight Forward reprezinta modelul firului universal, a carui utilizare combina avantajul unor lansari mai lungi cu o finete a prezentarii acceptabila . Este mai greu in partea din fata, ceea ce ajuta in momentul lansarii la cresterea lungimii acesteia, insa cu o pierdere de finete. Lucreaza mai bine sub vant, fata de un fir DT care poate in asemenea situatii crea probleme.

Snururile Casting Taper special concepute pentru lansari lungi. Particularitatea lor o reprezinta conul posterior (rear taper) a carui lungime e mai mare decat la un snur WF. Astfel se obtine o crestere a greutatii in partea anterioara a firului. Posibilitatea obtinerii de lansari lungi creste in detrimentul finetii prezentarii.

Snururile Wind Taper sunt concepute special pentru conditii de vant. Au o parte groasa, burta scurta si un con posterior (rear taper) foarte alungit.

Snururile Compound Taper au ca particularitate succesiunea a doua sau mai multe parti conice diferite pe portiunea unde in mod normal se afla conul posterior (rear taper). Reprezinta o variantă pentru firele Wind Taper.

Snururile Triangle Taper difera de toate cele prezentate pana acum prin faptul ca au conul anterior (front taper) lung. Efectul care se obtine cu un astfel de fir e transferul delicat al energiei de lansare de la fir la leader. Cu un astfel de fir se pot realiza prezentari deosebit de fine.
poza
Snururile Long Belly şi Short Belly sugereaza prin denumire particularitatile constructive a fiecaruia. Nu le vom lua prea mult in discutie, fiind in principal destinate unor genuri de pescuit practicate cu precadere pe alte meleaguri.

Miezul si invelisul
Sa vedem in continuare care sunt caracteristicile definitorii ale diverselor tipuri de snururi precum si modul in care acestea se diferentiaza intre ele.
Cea mai des intalnita formula constructiva o reprezinta imbinarea a doua elemente distincte, respectiv miezul si invelisul.

Miezul – este componenta de rezistenta, in jurul careia se afla invelisul. Este format de cele mai multe ori din fire de nylon impletite. Ele formează o camasa pe care unii o folosesc, dupa ce indeparteaza invelisul, pentru a forma bucla de fixare. Exista si alte tipuri de miez, din nylon monofilament, utilizate la snururile transparente. In ultimul timp au apărut miezuri fabricate din diferiti copolimeri sau alte materiale. Caracteristica lor comună e coeficientul de alungire foarte redus.
Invelisul – este partea vizibila a snurului. El da forma si densitatea globala. Materialele din care se realizează sunt vinilul, diferitele feluri de PVC, poliuretan sau altele. Realizarea unui invelis de calitate inseamna de multe ori un proces complex si de aceea producatorii consacrati isi secu-rizeaza cu strasnicie secretul formulei de fabricatie!
Amestecul diferitelor materiale este unul dintre procedeele cele mai obişnuite iar incorporarea in masa acestora a unor particule metalice sau a bulelor de aer determina in cele din urma caracteristica de flotabilitate. Mergand chiar mai departe, exista firme producătoare ale caror fire se diferentiaza prin specializarea pe diferitele tipuri de ape pe care urmează sa fie folosite, in functie de densitatea acestora din urma (ape proaspete, statute sau salcii, sarate etc)

Greutatea si densitatea
Importanta celor doua caracteristici poate fi sesizată din modul in care ele au influenta asupra secventei de lansare si a intregului pescuit, in general.
Desi se afla intr-o stransa interdependenta, le vom aborda separat pentru o mai usoara intelegere a fiecareia în parte.
Greutatea determina modul an care va lucra un fir pentru muscarit. Legatura cu caracteristicile unui anumit bat este foarte importanta, deoarece ambele componente lucreaza ca un tot unitar. De asemenea si cu tipul de musca (uscata, uda, streamer) cu care se pescuieste.

Sistemul de marcare AFTM defineste caracteristica de greutate a firelor, cu referire în special la primele 30 de picioare, deci aproximativ la primii 10 metri ai acestuia. Exista în literatura de specialitate internationala pareri exprimate ce recomanda ca aceasta clasificare sa fie considerata cel mult ca o scara graduala si nicidecum o indicatie precisa asupra greutatii firului. Oricum, armonizarea ansamblului snur-bat-musca este importanta. Tot experienta internatinala pomeneste de beneficiile ce se pot obtine in unele situatii printr-o „desincronizare” intre bat si snur, respectiv folosirea unui fir inferior cu o clasa batului cu care formează ansamblul.
Densitatea reprezintă factorul ce determina flotabilitatea snurului pentru musca. Este evident ca un fir a carui densitate va fi mai mica decit cea a apei va pluti la suprafata sa pe cand unul cu densitate mai mare se va scufunda. Se vorbeste in mod uzual despre fire plutitoare si fire scufundatoare, dar intre extremele absolute exista nuante, de la cele cu densitate neutra la cele cu viteza de scufundare moderata sau rapid scufundatoare. Firele plutitoare nu poseda toate aceasta caracteristica in mod identic. Unele plutesc mai bine decat altele. Grosimea lor poate diferi, influentind direct aerodinamica acestora. Firele subtiri au avantajul unei mai mici frecari cu aerul in timpul lansarilor dar pentru a obtine aceeasi greutate pe unitatea de lungime ca la un fir mai gros, densitatea lor trebuie sa fie mai mare, iar prin cresterea sa flotabilitatea va avea de suferit.
Firele neutre au aceeasi densitate cu cea a apei, iar cele scufundatoare, bineinteles, mai mare. Obtinerea proprietatii de a se scufunda nu se rezuma doar la utilizarea de catre fabricant a unor materiale mai dense decat apa. Apare urmatoarea problema: burta, fiind mai groasa deci si mai grea decat virful snurului, se va scufunda mai repede. Pentru rezolvarea acestui inconvenient s-a procedat in unele cazuri la cresterea densitatii dinspre burta firului spre varf pentru a compensa diferenta de diametre si a pastra o greutate uniforma pe unitatea de lungime ce asigura o scufundare unitara a intregului fir. In fine, exista fire a caror diferite parti au proprietati de flotabilitate diferite (plutitoare cu varf scufundator etc.)

Rigiditatea
Exista cateva elemente care influenteaza aceasta caracteristica: materialul din care este fabricat firul, „varsta” acestuia precum si temperatura mediilor cu care intra in contact – apa si aerul. S-ar putea crede ca un snur moale, cu rigiditate scazuta este alegerea cea mai buna. Poate fi uşor manevrat, realizandu-se cu el prezentari de finete. Lucrurile nu stau chiar asa. In general un fir cu rigiditate scazuta are un invelis realizat dintr-un material moale. Frictiunea intre acesta si inelele batului este mai mare si-n consecinta e alterata capacitatea de lansare. Nici firele rigide cu o suprafata lucioasa nu reprezinta solutia ideala. Acest tip de snur nu lucreaza corect in timpul lansarii. Tendinta de a pastra forma luata pe tamburul mulinetei este mai accentuata, diminuand considerabil posibilitatea realizarii unei lansari de calitate. De asemenea, un fir prea lucios poate deveni greu de manevrat atunci cand este ud, existand „sansa” de a fi scapat din mană. Concluzia e usor de tras si o reprezinta un compromis rezonabil intre extreme. Tendintele pietei din ultima vreme sant spre o specializare tot mai accentuata. Exista fire care se comporta optim intr-un anumit interval de temperaturi, bine determinat. Un snur ideal pe timp de vara poate surprinde printr-un comportament mizerabil toamna sau primavara, cand temperatura apei si a aerului scad.
Memoria
Majoritatea firelor pentru muscarit isi pierd din flexibilitate si luciu odata cu trecerea timpului. Suprafata invelisului se uzeaza si se murdareste. Toate acestea adaugate la o crestere a memoriei duc in final, inevitabil, la a ne afla in posesia unui snur rigid si incretit, greu de indreptat, mai ales dupa o perioada mai lunga de depozitare pe tamburul mulinetei.
Exista situatii în care orice efort de a le îndrepta este zadarnic. Inseamna ca materialul din care a fost fabricat invelisul si-a pierdut flexibilitatea. Nu mai exista decat o singură soluţie: inlocuirea firului.

Intretinerea
Tinand cont de pretul nu tocmai de ignorat al acestei componente din ansamblul de pescuit, operatiunea de intretinere creste sansa utilizarii pentru o perioada mai lunga de timp. Cel mai important lucru, pe care nu ar trebui sa-l ignoram, estc ca dupa fiecare iesire sa spalam şi să uscam firul. Mizeria si alte substante dizolvate sau aflate in suspensie in apele unde am pescuit pot deteriora invelisul si cu precadere suprafata acestuia. Modul cel mai simplu de curatire il reprezinta trecerea snurului pe toată lungimea sa printr-o carpa moale umezita.

O alta varianta ar fi chiar spalarea antr-o chiuveta cu apa calduta si putin detergent neutru. Aici apare problema in ceea ce priveste termenul de „detergent neutru”. Daca stiti exact din ce este fabricat invelisul si ce reactie ar putea avea in contact cu detergentul folosit e bine; daca nu, mai bine renuntati! Raul facut din nestiinta s-ar putea sa va coste. Daca ambalajul cu care ati achizitionat snurul are si ceva specificatii cu privire la intretinerea sa, cu atat mai bine! Pe langa curatirea suprafetei, e bine ca firul sa fie intins si dezrasucit. Asezarea acestuia pe doua suporturi, ca de exemplu doi stîlpi pentru sforile de rufe sau doi copaci aflati la distanţă convenabilă, cu mulineta lasata sa atarne la unul din capete, cam o ora, doua, ajuta la aducerea snurului la forma apropiata de cea din momentul achizitionarii. Pastrarea sub forma unui colac cu diametrul comparabil cu cel al unei oale mari este, de asemenea, recomandabil.

Concluzii
Lasand la o parte noianul de consideratii teoretice, alegerea snurului ne va pune pe majoritatea în situatia unei optiuni de compromis. Nu stiu care si cati dintre cei care vor sa ancerce „gustul” muscaritului se vor avanta in asi achizitiona echipamentul cel mai sofisticat. Posibilitati exista, mai ales din partea ofertantilor. In ceea ce le priveste pe ale noastre, fiecare ni le cunoaştem cel mai bine! Specializarea pescuitului din ziua de azi ne-ar impinge, teoretic, la a avea in arsenal snururi pentru diferitele tipuri de muste, de bete, de ape, de condiţii atmosferice, de anotimp si asa mai departe. Daca e sa facem insa o „medie teoretica” a conditiilor pe care avem sansa sa le intalnim cel mai des pe apele noastre, in general, si conform rezultatului sa optam pentru un singur snur – alegerea mea, si va rog sa o considerati ca o parere pur personala, fara a avea nici macar calitatea de recomandare, ar fi un WF # 5 F. Nu voi face o expunere de motive tocmai din considerentele exprimate anterior. Sper doar ca cele prezentate, alaturi de alte informatii valoroase la care fiecare avem acces, sa va ajute sa faceti o alegere cat mai buna.
Snurul pentru muscarit nu este doar un simplu fir pentru pescuit. Asa cum am vazut, rolul acestuia este mult mai complex, asemenea constructiei sale. Si nu uitati niciodata, atunci cand la capatul lui se va afla vreun solzos, cu picatele sau fara, mare sau mic, ca el e partenerul si nu adversarul nostru, intr-o confruntare pe care noi, ca fiinte rationale am considerat-o din capul locului ca fiind una pur sportivă. lar o confruntare de acest gen nu e niciodata una pe viata si pe moarte, mai ales cand asta il poate afecta doar pe celalalt.

Catch and release!
Snur intins si ape limpezi!