Forum Pescuit Sportiv

Pentru toti cei ce doresc sa pescuiasca pe tarmul Marii Negre, aceasta pagina va oferi informatii referitoare la locuri de pescuit si metode de pescuit al pestilor marini. Tarmul Marii Negre se intinde pe o lungime de 245 km si incepe de la Gura Musura aflata la granita cu Ucraina, pana la Vama Veche, la granita cu Bulgaria.

Incepand de la Gura Musura si pina la Capul Midia tarmul este aproape de nivelul marii, fiind format din limbi de nisip si dune, intreaga zona fiind parte integranta din rezervatia Deltei Dunarii. Zona sudica de la Capul Midia si pana la Vama Veche, este format din gresii si calcare sarmatice acoperite cu argila si loess.

Incepand de la Capul Midia ce se inalta la o inaltime de 40 m si pana la Vama Veche se intind plajele statiunilor turistice presarate cu diguri de protectie ce formeaza locuri de pescuit bine cunoscute. De-a lungul litoralului se intinde o salba de lacuri cu apa dulce, foste limane fluvio-maritime (Agighiol, Babadag, Corbu, Tasaul, Agigea, Tatlageac, Mangalia) si lagune marine (Razelm, Sinoe, Golgovita, Zmeica, Siutghiol, Tabacarie, Techirghiol).

Limanele sunt foste guri de ape curgatoare transformate in golfuri nascute din infruntarea apelor dulci cu apele marine. Aluviunile depuse de curentii de litoral si valuri au inchis golfurile dand nastere la limane. Lagunele marine sunt foste locuri joase care cu timpul au fost ocupate de apele marii pe cand nivelul lor era crescut si au ramas izolate de mare. Ne referim aici la lacurile litorale situate intre gura Sf. Gheorghe si Mangalia care fac parte din locurile de pescuit al pestilor marini

Primele lacuri sunt:

- Zatonul Mic, Zatonul Mare, Periteasca Mare, Periteasca Mica si Leahova sunt lacuri cu apa dulce situate intre bratul Sf. Gheorghe si Gura Portita ce leaga lacul Golgovita cu marea. Lacurile sunt bogate in specii de apa dulce si se poate ajunge la ele pornind de la Gura Portita pe un drum de camp.
- Complexul de lacuri Razelm, in suprafata de 784 kmp, este alcatuit din 5 lacuri ce comunica intre ele, despartit de mare prin cordoane de nisip a caror inaltime nu depeseste 3 m. Acest complex de lacuri comunica cu marea prin gurile Portita, Periboina si Gura Buhazului. Lacurile ocupa stravechiul golf al marii, Halmyris, fiind locuri de inmultire pentru multi pesti marini care patrund in aceste locuri pentru depunerea icrelor.
- Lacul Babadag (25 kmp) este situat langa localitatea cu acelasi nume aproape de soseaua ce leaga Tulcea de Constanta. Este un lac de crestere a crapului fiind bogat in peste.
- Lacul Razelm (415 kmp) este cel mai mare si comunica cu lacul Golgovita in dreptul capului Dolosman. Adincimea maxima este de 3 m in anumite gropi, si este aprovizionat cu apa dulce prin canalul Dunavat care face legatura cu bratul Sf. Gheorghe.
- Lacul Golovita (119 kmp) este important deoarece comunica cu marea prin Gura Portita, prin care intra pentru depunerea icrelor pesti marini ca: chefalul, lufarul, scrumbia, cambula, etc
- Lacul Zmeica (54 kmp) comunica cu Golovita fiind la fel de important
- Lacul Sinoe (171 kmp) comunica cu marea prin gurile Periboina si Buhaz precum si cu lacul Zmeica prin Canalul 2, si cu Golovita prin Canalul 5. Este cel mai bogat in specii marine.
- Lacul Istria legat de Sinoe este aflat in apropierea cetatii cu acelasi nume.

La aceste lacuri putem ajunge cu masina plecand pe traseul Constanta - Mamaia - Navodari. Inainte de a ajunge in Navodari facem dreapta spre Corbu - Sacele - Istria - Sinoe.

Din Sinoe se face un drum la dreapta spre canalul 2 si canalul 5, pe Grindul Lupilor. Inainte de a intra in Istria la dreapta se vede drumul ce duce la cetatea cu acelasi nume. La iesirea din Corbu la dreapta se face un drum spre Vadu. Odata ajunsi in Vadu ocolim ruinele industrializarii socialiste si pornim pe un drum asfaltat situat de-a lungul unor stalpi de beton spre mare. Dupa al doilea podet se face un drum la stanga ce duce spre Periboina iar dupa primul podet un drum la dreapta duce la cherhanaua Vadu loc unde puteti pescui pe plaja.

Singurul lac ce mai are legatura cu marea si in care putem prinde pesti marini este lacul Mangalia (260 ha) situat pe o veche albie de rau. Aici se afla santierul naval iar in portiunea de liman se pot prinde pesti marini cum ar fi chefali sau cambule.

In continuare ne vom referi la locurile de pescuit situate in apele marine:

Apele Marii Negre sunt mai mult ape salmastre, formand straturi de ape cu salinitati diferite si densitati diferite. Din aceasta cauza ele nu se pot amesteca din care cauza in Marea Neagra nu avem curenti verticali de mare amplitudine care sa permita primenirea cu aer a apelor pana la adanc si omogenizarea temperaturii. Daca adaugam variatiile bruste de temperatura datorita climei, vanturile ce bat continuu, imprimand apelor o agitatie continua, curentii marini ce se schimba zilnic in functie de vanturile ce bat, toate acestea creeaza un chimism variabil cu o influenta hotaratoare asupra concentratiei organismelor in masa de apa a marii. De la gurile Dunarii pana la Constanta fundul marii este acoperit cu sedimente nisipoase pe care se dezvolta plantele marine, viermii, molustele iar in masa de apa planctonul. Intre Capul Midia si Vama Veche, fundurile sunt dure cu calcare sarmatice sub forma unor platforme intrerupte de portiuni sedimentare:

Platoul continental se imparte in trei zone:

Zona prelitorala pana la adincimea de 12 m avand un fund variat, cu variatii de temperatura diurna si sezonala, expusa actiunii valurilor cu variatii de curenti zilnice reprezinta zona de pescuit cu undita de pe mal. Este zona digurilor de la Capul Midia, port Constanta, port Agigea, a digurilor de protectie din Eforie si Mangalia. Se poate pescui de pe plaja incepand de la Vadu si pana la Vama Veche dar cu rezultate exceptionale la Gura Portitei.

Zona litorala este situata intre 12 si 70 m, accesibila din barca. Pana la adancimea de 50 m lumina patrunde iar apele sunt aerate bine. Pescuitul cu undita este productiv indeosebi pana la 40 m.

Zona sublitorala este situata intre 70 m si 200 m. Pe masura ce adancimea creste oxigenul si lumina scad treptat astfel ca la adancimea de 180 m oxigenul este inlocuit de hidrogenul sulfurat un gaz toxic inpropiu vietii.

Locurile bune de pescuit se gasesc in zonele cu nisipuri malite, prundisuri nisipoase, zone cu denivelari si bancuri de nisip. Aceste bancuri au doua pante: una spre tarm mai scurta, unde se adapostesc viermii, molustele si crustaceele care reprezinta hrana cambulei, calcanului, chefalului si cealalta spre larg mai lunga si pierduta. Actualmente pescuitul din barca pe mare implica folosirea sonarului, care sa aiba o buna rezolutie pentru a indica prezenta pestilor de fund la adancimi de 40-50m. Comportarea pestilor marini este influentata de factori ca: temperatura, intensitatea luminii, de culoarea apei, variatii ale presiunii si precipitatiilor, bogatia de oxigen, inmultirea plantelor si animalelor cu care se hranesc pestii.

Temperatura apei are o importanta hotaratoare deoarece, temperatura corpului pestilor este egala cu cea a apei, limitele intre care pot trai fiind cu mult mai reduse decat a vietuitoarelor de uscat. Cand limitele sunt depasite, pestii marini parasesc zonele respective, iar pestii de apa dulce lancezesc si nu au pofta de mancare. La diferente de 8-10 gr.C pestii pot avea socuri termice care pot fi fatale. Pescuitul la tarm da roade de la +7gr.C

Cantitatea de oxigen solvit in apa tine de variatia temperaturii. Astfel vara oxigenul din stratul de suprafata scade, pestii se retrag in locuri adanci, mai oxigenate sau cauta curenti de suprafata unde apele sunt mai primenite

Intensitatea luminii influenteaza direct planctonul care nu este iubitor de lumina intensa; in zilele insorite planctonul coboara spre adanc iar noaptea urca spre suprafata. Acesta este urmat de pestii a caror hrana il constituie, urmati la randul lor de pestii rapitori.

Culoarea apei influenteaza densitatea plantelor si animalelor de pe fundul marii. La gurile Dunarii datorita aluviunilor apa este tulbure, lumina fiind insuficienta pentru dezvoltarea vietii. Spre sud transparenta apei creste, iar cu cat inaintam spre larg vizibilitatea creste ajungand sa putem vedea la adancimi de 10-15 m. Largul marii este sarac in plancton de aceea si transparenta sa este crescuta.

Presiunea atmosferica atrage atentia pestilor asupra aparitiei furtunilor. Atunci cand scade brusc, pestii coboara spre fund sa se adaposteasca. La cresterea presiunii pestii urca in stratul superficial.

Vanturile sunt cele mai importante deoarece au un rol hotarator in formarea curentilor marini. Curentii din Marea Neagra sunt orizontali, astfel din confruntarea apelor sarate cu cele dulci din Dunare apare un mare curent circular a doua straturi cu salinitati diferite. Vintul de nord si nord-est aduce un curent de apa calda spre tarm si odata cu el pestii iubitori de ape calde : chefalii si stavrizii alungand cardurile de bacaliar care prefera ape mai reci. Vanturile dinspre vest linistesc marea spre tarm, ducand la aparitia la suprafata a bancurilor de chefali si stavrizi. La aparitia vantului din sud si sud-est apar curentii reci ce produc variatii bruste de temperatura ducand la disparitia de la tarm a pestilor. Estul duce la aparitia valurilor din larg ce tulbura apa. Indiferand de directia vantului valurile ce se sparg de tarm sparg scoicile de pe stavilopozi si pietre fapt care duce la aparitia cardurilor de chefali.

Pentru cei mai multi dintre pescarii ce poposesc pe tarmul marii, pestii cei mai accesibili sunt cei pe care ii putem prinde de pe plaja sau de pe diguri. Acestia in general sunt: guvizii, chefalii, limba de mare, cambula, stavrizii si hanusii. Pentru cei ce doresc sa iasa in larg pot da la calcan, rechin, lufar, bacaliar, palamida, din barci dotate cu sonar. Prezenta sonarului este obligatorie pentru a avea rezultate

In continuare va prezentam pestii marini:

BACALIARUL (Odontogadus merlangus euxinus)

Reprezentant al pestilor din apele reci, bacaliarul este un gadid tipic din Marea Neagra. Gadidele sunt pesti din regiunile nordice si care are caracterele familiei bine reprezentate. Din ficatul lor se extrage renumita untura de peste. Aripioara dorsala este formata din trei secmente distinct delimitate, iar cea anala din doua secmente. Aripioara caudala este mare si cu marginea dreapta. Un semn de recunoastere, pe langa cele amintite, il constituie mustata de sub falca inferioara. In lungime, bacaliarul poate creste pana la 50 cm, exemplarele obisnuite fiind insa de 20 - 25 cm. Pe corp are o picmentatie bruna-albastruie sau galben-cenusie cu reflexe violete si rosiatice. Partea ventrala este albicioasa. Traieste la adancimi de 60-80 m si se apropie primavara de mal. Este hrana preferata a morunului.

RECHINUL (Squalus acanthias)

Numit popular caine de mare, rechinul din Marea Neagra este de talie mica, in comparatie cu rechinii oceanici, care ajung la 5-7 m lungime. In coloratia corpului predomina nuanta cenusiu-albastruie, fiind pigmentat pe spate si pe laturi cu un numar neregulat de pete albastrui si albe. Pe partea ventrala (burta), rechinul are culoarea alba-galbuie. Acest dusman al cardurilor de hamsii, al guvizilor, scrumbiilor albastre si a altor pesti marini este un solitar convins. Utilizarea ficatului, ce abunda in grasime, constituie baza prepararii uleiului de peste medicinal, bogat in vitamina A. Carnea de rechin se consuma, dar este aspra si lipsita de grasimi.

PISICA DE MARE (Dasyatis pastinaca)

Pisica de mare are o forma rombica, cu linii indulcite, coada este prevazuta in prima ei jumatate cu tepi veninosi. Ca lungime are obisnuit 60-70 cm, putand atinge chiar 2 metri si greutate 6-16 kg. Pielea, lipsita de solzi, este neteda, de culoare cenusie-neagra sau verzuie-maslinie pe spate, albicioasa pe burta. La tarmul marii, pescarii o intalnesc des, cand apa incepe sa se incalzeasca. Hrana ei o formeaza pestii, molustele si crustaceii. Din ficatul de pisica de mare se obtine ulei cu un bogat continut de vitamine, cu proprietati antirahitice.

ATERINA (Atherina mochon pontica)

Acest pestisor marin, lung de 9-10 cm, maximum 12,5 cm, este o specie locala a Marii Negre. Exemplarele tinere sunt aproape transparente, din cauza structurii deosebite a muschilor. Aterina migreaza pe langa tarm in carduri mici, cautandu-si hrana in partea mai indulcita a marii. Patrunde si in lacurile litorale dulci sau sarate, fiindca rezista la mari oscilatii de salinitate.Carnea acestui peste este gustoasa si se aseamana cu cea a obletului.

LUFARUL (Pomatomus saltatrix)

Lufarul este unul din cei mai lacomi si mai de temut pesti marini rapitori. Raspandit in aproape toate marile cu apa calda, el traieste si in Mediterana si zona litorala a Marii Negre. Atinge dimensiuni de 30-50 cm, (rar 1-1,50 m), iar ca greutate 2-3 kg si exceptional 15-20 kg, lufarul este inzestrat cu atributele tipice unui rapitor. El are dentitie puternica si inoata cu viteza atat la suprafata cat si la fundul apei. Culoarea corpului este cenusie-albastruie pe spate, argintie pe laturi si burta. Se hraneste inghitind cu lacomie din bancurile de scrumbii, aterine, stavrizi, etc., Are o carne foarte gustoasa.

STAVRIDUL (Trachurus mediterraneus ponticus)

Unul din cei mai raspanditi si frumosi pesti pelagici din Marea Neagra este stavridul. Se recunoaste usor datorita corpului sau fusiform, turtit lateral, dar mai cu seama dupa linia laterala curba, acoperita cu mici placute, care, in partea posterioara a corpului formeaza o creasta ascutita. Lungimea lui ajunge pana la 40-45 cm, iar greutatea poate atinge 2 kg. Obisnuit, de-a lungul litoralului nostru se pescuiesc exemplare de 15-20 cm lungime, cu greutate de 40 g. Coloritul corpului este frumos, verzui pe spate si argintiu cu irizatii albastre-violet pe laturi si abdomen. Caracteristic la el este prezenta unei pete negre pe coltul de sus al operculului. Se hraneste cu puii de peste si pestii mici ca hamsia, gingirica, aterina.

BARBUNUL (Mullus barbatus)

Barbunul este un peste cu o larga raspandire, intalnindu-se in apele Marii Negre, Marii Mediterane si Oceanul Atlantic. Peste de fund, el este caracterizat prin corpul berbecat si prin prezenta sub falca inferioara a doua mustati lungi. Inotatoarea dorsala este dubla, intre cele doua parti ale ei existand o oarecare distanta. Corpul si capul sunt acoperite de solzi mari, care se desprind insa foarte usor. Culoarea generala a corpului este rosie, inotatoarele sunt galbene, iar laturile corpului si ale abdomenului sunt alb-argintiu cu pete rosii. Ducandu-si viata pe fundul marilor, barbunul se hraneste cu vietuitoare bentonice si detrius vegetal. Barbunul isi duce toata viata in carduri mici, explorand fundurile bogate in hrana. Barbunii sunt mult apreciati pentru carnea lor foarte gustoas

LABANUL,CHEFALUL MARE (Mugil cephalus)

La infatisare seamana cu cleanul, dar este mai mare ca acesta, mai gras, avand capul mai turtit, iar aripioarele perechi sunt apropiate unele de altele, langa cap. Labanul este cel mai mare si cel mai valoros dintre chefalii Marii Negre. Capul, mare si turtit dorsoventral, este acoperit de solzi pana la varful botului. Ochiul este prevazut cu o pleoapa adipoasa foarte dezvoltata. Lungimea maxima la care ajunge este de 63 cm si greutate de 3,3 kg, dar aceasta dupa ce trece de 16 ani. Lungimea obisnuita este insa de 25-30 cm, iar greutatea 300-1000 g. Labanul creste mai repede decat celelalte specii de chefali. Incepand cu luna mai migreaza spre coasta, patrund in lacurile litorale si chiar in gurile fluviilor. Aici cauta apa incalzita si fundul bogat in detritus, pe care il consuma cu viermii si larvele de insecte care se gasesc in el. Stau aici pana cand apa incepe sa se raceasca, retragandu-se in mare. Are o carne gustoasa, lipsita de oase marunte.

CHEFALUL AURIU, SINGHILUL (Mugil auratus

Prinsa ca o mica margea, pata aurie de pe opercul, face ca acestui soi de chefal sa i se spuna chefalul auriu. El are capul lat, acoperit cu solzi incepand de la narile posterioare. Pleoapele adipoase lipsesc. Lungimea maxima la care poate ajunge acest peste este de 50 cm, cand cantareste 800 g. De regula are 20-30 cm si greutatea de 80-400 g.

OSTREINOSUL, CHEFALUL MIC, ILARUL (Mugil saliens)


Chefalul mic are botul ascutit si acoperit de solzi pana la orificiile nazale anterioare. Pleoapa adipoasa este putin dezvoltata, incat pare inexistenta. Dimensiunile la care ajunge sunt mai mici fata de celelalte specii de chefali, exemplarele obisnuite fiind de 30-50 cm lungime si 300-500 g greutate. Peste marin, traieste in carduri, si se deplaseaza foarte rapid. Patrund in lacurile litorale in cautarea hranei si a apelor calde. Ca si labanul, ostreinosul are aceleasi obiceiuri, cu singura deosebire ca prefera apele sarate celor dulci, pe cand labanul suporta mai bine apele dulc

GUVIDUL DE NISIP (Pomatoschistus microps leopardinus)

Guvidul acesta de talie mica, 5-6 cm, traieste atat in mare, cat si lacurile litorale salmastre sau dulci, pe fundurile nisipoase, la apa putin adanca. El are corpul alungit, fusiform, pedunculul caudal lung si ingust. Cele doua aripioare dorsale sunt mai distantate decat la ceilalti guvizi, iar prima este mai scurta. Gura mica are pozitia oblica, in sus, buzele fiind subtiri. Coloritul corpului galben-cenusiu, asemanator nisipului si presarat cu mai multe puncte negricioase.

STRUNGHILUL (Gobius melanostomus)

Cel mai frecvent guvid din apele Marii Negre este strunghilul. Fata de ceilalti guvizi, are corpul ceva mai gros si inalt. Botul lui este scurt, obtuz si foarte convex, iar coltul si ismul operculului acoperit cu solzi. Coloritul general este galben deschis, stropit cu pete brune neregulate. La baza primei inotatoarei dorsale, se afla o pata neagra, evidenta. In perioada de reproducere, corpul masculilor se inegreste complet. Strunghilul traieste in zona litorala a marii, pe fundul pietros, hranindu-se cu animale de fund in primul rand cu moluste. Creste pana la lungimea de 20-25 cm.

HANOSUL (Gobius batrachocephalus)

Hanosul traieste pe fundul pietros al marii la adancimi mai mari decat ceilalti guvizi. El este cel mai mare guvid, ajungand la lungimea de 30-35 cm, si greutate de 600 g. Are corpul cilindric, pedunculul caudal lung, iar capul mare, gros, puternic turtit dorso-ventral. Ochii hanosului sunt mari, apropiati, situati in partea superioara a capului. Gura este mare si aproape superioara. Operculul si baza inotatoarei pectorale sunt neacoperite de solzi. Hanosul este galben-inchis sau brun pe spate si pe laturi, stropit cu pete intunecate, neregulate. Pe laturi se disting 2-6 dungi transversale, cafenii sau negre. Specie tipic marina, hranindu-se cu moluste, crustacei si pesti mici, se intalneste in mod exceptional in apele salmastre sau dulci. Hanosul are o carne gustoasa.

GUVIDUL DE MARE (Gobius cephalarges)


Pe fundul pietros al marii, in vecinatatea tarmului, se gaseste un peste cu capul turtit dorso-ventral, mai lat dacat inalt, cu buza superioara, groasa si latita lateral, numit guvidul de mare. La aceasta specie pedunculul caudal este scurt, comprimat lateral si inalt. Ca si la ceilalti guvizi, inotatoarele ventrale sunt unite, formand o ventuza cu care pestele se poate fixa pe stanca. Coloritul corpului este variabil. Predomina culoarea galbuie-intunecata, corpul fiind presarat cu pete brune si negricioase, dispuse neregulat. Inotatoarele sunt cenusii, stropite cu pete marunte. Se hraneste mai ales cu crustacee si creste pana la lungimea de 20-25 cm.

PALAMIDA (Sarda sarda)

Acest rapitor marin are corpul alungit, zvelt la exemplarele tinere si gros fusiform la exemplarele adulte. Se mai recunoaste dupa botul alungit si ascutit, precum si dupa prezenta a numerosi dinti puternici. Inotatoarea dorsala este dubla, fiind urmata de opt pinule, iar anala de sapte pinule. Inotatoarea caudala, scobita adanc, are doi lobi lungi. Coloritul palamidei este frumos. In stare vie ea este de un albastru inchis pe spate. Dupa moarte devine neagra pe spate, iar laturile capata o culoare violeta deschisa sau cenusie. Se mai disting 8-9 linii intunecate, inguste si dispuse oblic. Exemplarele tinere au benzi transversale lungi. Limba si interiorul gurii sunt negre, iar abdomenul argintiu. Palamida este un inotator foarte bun, intrecut doar de chefal. Lungimea atinge max. 85 cm, iar greutatea 8 kg. Rapitor lacom si nesatios, acest peste se hraneste cu sprot, hamsii, stavrizi, scrumbii, cu puiet de chefal si cateodata isi devoreaza puii.

CALCANUL (Scophthalmus maeoticus)

Calcanul poate fi socotit reprezentantul tipic al speciilor de pesti ce fac parte din ordinul pleuronectiformelor. Aceste specii au corpul asimetric, comprimat foarte mult lateral si culcat pe o parte. Calcanul este culcat pe latura dreapta si, de aceea, ochiul drept este asezat pe partea stanga, alaturi de ochiul stang. Cand ne uitam la calcan, ceea ce vedem deasupra este latura lui stanga si nu spatele. Pozitia gurii si a aripioarelor pectorale, sunt simetrice. Gura este terminala, iar aripioarele pectorale se gasesc una dedesupt si alta deasupra, in partea pe care sta culcat calcanul. Aripioara dorsala este ceea care inconjoara corpul pe partea stanga, daca privim pestele de deasupra. Aceasta asimetrie este insa secundara, intrucat apare in timpul dezvoltarii. Din ou eclozeaza la inceput un pestisor cu simetrie bilaterala perfecta, care este pelagic (de suprafata). Fenomenul de asimetrie se petrece dupa doua luni cand se culca pe una din parti, pe dreapta si devine bentonic, a propiindu-se de maluri in cautarea hranei. La exemplarele adulte, corpul este acoperit cu solzi mici si butoni ososi mari. Acestia se gasesc pe ambele laturi ale corpului. In mijlocul fiecarui buton se afla un spin subtire. La exemplarele tinere lipsesc spinii de pe butoane. Lungimea la care ajunge calcanul este de 1 m, iar greutatea de 8-10 kg, obisnuit, calcanul este lung de 0,60-0,80 m, cantarind 3-4 kg. Dupa infatisare ar parea pasnic, calcanul este un peste rapitor, care consuma in special hamsii, aterina, guvizi, barbuni si bacaliari, adica pesti bentonici si pesti care carduiesc iarna in vecinatatea fundului. Carnea sa gustoasa, alba, dulce parca ar fi pui, se consuma in stare proaspata. Icrele, marunte si fine ca nisipul marii, se pot conserva, dand un produs bun de calitate.

CAMBULA (Platichthys flessus luscus)

Spre deosebire de calcan, nu are capul rotund, ci rombic, alungit, acoperit cu solzi mici. La baza aripioarelor anala si dorsala, cat si de-a lungul liniei laterale, se intalnesc butoni ososi. Prezenta butonilor dovedeste ca ceea ce vedem deasupra nu este spatele, ci una din laturile corpului. Cambula nu creste mai mult de 35 cm, lungimea obisnuita fiind de 20-30 cm, iar greutatea 100 - 300 g. Traieste pe fundurile nisipoase, de unde-si aduna hrana: pesti, viermi, moluste, crustacei. Are o carne gustoasa.

LIMBA DE MARE (Solea lascaris nasuta

Peste marin de fund, sta culcat pe partea dreapta a corpului, care a devenit partea dorsala. Gura este terminala, mica, iar falca superioara se prelungeste peste cea inferioara, acoperind-o. In jurul gurii se observa bine franjurile. Solzii de pe corp sunt mai aspri pe partea dorsala, mai marunti pe cealalta parte, lipsind butonii ososi. In pozitia de inot, fata dorsala este de culoare cenusie-cafenie, presarate cu pete negre sau cu un desen marmorat. Fata cu care sta culcat pe fundul apei este alba. La acest peste se intalneste frecvent fenomenul de mimetism, culoarea corpului schimbandu-se foarte usor dupa culoarea fundului, intregul proces fiind dirijat de ochi prin intermediul sistemului nervos. Limba de mare traieste ascunsa pe fundul de nisip al plajelor marine de unde isi vaneaza hrana: insecte si crustacee. Ca lungime maxima atinge 30 cm, obisnuit pescuindu-se exemplare de 10-20 cm. Din cauza formei foarte latite a corpului, limba de mare are putina carne.

SCORPIA DE MARE (Scorpaena porcus)

De talie mica, 15-20 cm, foarte rar 30 cm, scorpia de mare este un peste ghebosat, acoperit cu placute osoase pe cap, iar in dreptul ochilor aparat de tentacule. Corpul sau cafeniu pare stropit cu puncte negre, bine distincte pe toate inotatoarele. Tepii inotatoarelor sunt alimentati de secretia unor glande veninoase, care reprezinta temute arme de atac. Coloritul scorpiei de mare este variat, din cauza ca are proprietatea de a-si schimba culoarea (mimetism). Aceasta specie este ocolita de pescari. ATENTIE LA TEPII SCORPIEI!

DRACUL DE MARE (Trachinus draco)

Pe fundul nisipos al marii, in apropierea tarmului, traieste dragonul sau dracul de mare. Acest peste nu depaseste ca lungime 30-40 cm. Capul umflat, cu bot scurt si cu ochii mari, bulbucati, ii dau o infatisare bizara. Prima inotatoare dorsala este formata din tepi veninosi, a caror intepatura este foarte dureroasa; ea produce umflarea puternica a piciorului sau a mainii intepate. Culoarea predominanta a corpului este cenusie-rosiatica, cu umbre galbene si albastre pe laturi, iar burta alba. Se hraneste cu viermi, crustacee, pui de peste, si, mai cu seama, cu pui de calcan. Aceasta specie este ocolita de pescari. ATENTIE LA TEPII DRACULUI!

lol...........cat e de citit,pai eu nici cuprimsu nu-l citesc la o carte.........